![]() |
|
| |
Autorizata da un decretu ministeriale u 25 d’aprile di u 1856 è ricunnisciuta di interessu publicu da un decretu d’Imperu u 7 di ferraghju di u 1866, l’acqua d’Orezza hà una storia passiunente. In l’antichità, i Rumani apprezzavanu digià e so qualità. Dopu, à u XIXu seculu, i stabilimenti d’Orezza cù e so bagnarole, e so dusce è i so frizziunamenti eranu apprezzati da i curisti è l’acqua termale guaria l’anemie, i nerbi, a malaria, e malatie di u fegatu è di i reni. Parse tandu chì u so putere di medicina fussi miraculosu. À u XXu seculu, in tempu di l’ultima guerra, fù dinò mandata in Africa di u Nordu per dà forza è vitalità à i sullati anemiati. In Castagniccia, unu di i più belli rughjoni di Corsica, cù a so pieve d'OREZZA, u situ di l'acqua acitosa hè statu rinnuvatu cù a primura di mantene a so andatura antica. Un bolleru d'acqua dilicata cù un gustu senza savore nisunu di medicina, eccuti l'acqua acitosa chi pussede e vere virtù medicinali. A so forte custituzione in ferru è in gasu carbonicu naturale cura l’anemie è, à tempu, e pene di stomacu. Hè l’acqua di a vitalità è di e digestioni faciuli. Essendu debule in sodiu, caccia a sete. U travagliu di l'acqua Per sapenne di più : www.orezza.fr |